20 cele mai frumoase citate despre cărți

1. Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă.
- Jorge Luis Borges

2. Cine spune că are o singură viață de trăit acela nu știe cum se citește o carte.
- Autor necunoscut

3. Lectura ne oferă destinații unde putem merge chiar dacă trebuie să rămânem acolo unde suntem.
- Mason Cooley

4. Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie, ca acelea petrecute citind o carte extraordinară.
- Marcel Proust

5. Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii.
- Andrei Pleșu

6. Niciodată nu judeca o carte după filmul ei.
- J.W. Eagan

7. O cameră fără cărţi este ca un corp fără suflet.
- G.K. Chesterton

8. Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței.
- Confucius

9. Îmbracă o haină veche, dar cumpără o carte nouă.
- Austin Phelps

10. Cred că televiziunea are un mare rol educativ. Ori de câte ori cineva deschide televizorul, eu mă duc în camera alăturată și citesc o carte.
- Groucho Marx

11. Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.
- Octavian Paler

12. Cartea bună e ca o conversaţie cu un om deştept.
- Lev Tolstoi

13. Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute.
- Descartes

14. Cărţile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău.
- Carlos Ruiz Zafón

15. Nu există prieten mai loial decât cărţile.
- Ernest Hemingway

16. Arată-mi cărţile pe care le iubeşte şi voi cunoaşte omul mult mai bine decât prin prietenii săi muritori.
- Dawn Adams

17. Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.
- Emma Thompson

18. Ceea ce mă impresionează cu adevărat este o carte care, după ce ai terminat-o de citit, te face să-ţi doreşti ca autorul ei să fi fost un minunat prieten de-al tău, pe care să-l fi putut suna oricând îţi doreai.
- J.D. Salinger

19. Nu poți cumpăra fericire, dar poți cumpăra cărți, ceea ce de fapt e același lucru.
- Autor necunoscut

20. Dacă citești doar cărți pe care le citesc ceilalți, vei gândi doar precum ceilalți.
- Haruki Murakami

25 de curiozități despre cărți, pe care vă  invit să le citiți mai jos:

1. Cuvântul "carte" a apărut pentru prima dată într-un manuscris aparținând lui Alfred cel Mare, regele anglo-saxon al regatului Wessex din 871 până în 899. Cărțile nu au căpătat denumirea de cărți decât după foarte mult timp.

 2. Cel mai lung roman scris vreodată este "În căutarea timpului pierdut" de Marcel Proust. Această capodoperă și-a câștigat locul în Cartea Recordurilor (Guinness Book of World Records), fiind formată din 13 volume, depășind un total de 1,3 milioane de cuvinte.

3. Cea mai mare carte din lume este Atlasul Klencke, care măsoară 1,75 metri înălțime și 1,90 metri lățime (atunci când este deschisă).

 4. Autorul nuvelei Peter Pan, J. M. Barrie a dat drepturile de autor spitalului care-i poartă numele - J.M Barrie de pe strada Great Ormond, pentru care spitalul încă primește bani, chiar și astăzi. Acordarea drepturilor de autor acestui spital a ajutat la salvarea a numeroase vieți.

5. În secolul al XIII-lea, un călugăr a luat o carte veche scrisă de Arhimede (în secolul al X-lea), a șters conținutul și a scris peste ea rugăciuni. Oamenii de știință au stabilit că acesta a șters o carte care a pus bazele matematicii cu mii de ani înainte de Newton și Leibniz.

6. Virgina Woolf și-a scris toate cărțile stând în picioare.

7. Romanul Agathei Christie "Elefanții nu uită niciodată" dezvăluie semne ale apariției Alzheimerului autoarei, o cincime din vocabularul ei este pierdut, folosind preponderent cuvintele nespecifice, cum ar fi "lucru". De asemenea, se poate observa și o scădere accentuată a "densității ideii", ultima linie a romanului fiind "Poate că e bine să nu-mi mai amintesc.".

8. Cea mai lungă frază care a fost tipărită vreodată în literatură îi aparține lui Victor Hugo. Aceasta apare în cel mai cunoscut roman al autorului, și anume "Mizerabilii", având o lungime de 823 de cuvinte.

9. Cărțile obișnuiau să fie legate cu lanțuri, de rafturile bibliotecilor, pentru a preveni furtul.

10. Stephen King a aruncat manuscrisul inițial pentru "Carrie" la gunoi. Soția sa, Tabitha, după ce l-a găsit în gunoi și l-a citit, l-a convins să-l termine și să-l trimită editorului. Culmea este că acest romanul este cel care l-a făcut celebru.

11. Prima carte care a primit titlul de "bestseller" a fost "Fools Of Nature", aparținând scriitoarei americane Alice Brown, în anul 1889.

12. Pentru a scrie un roman, un scriitor are nevoie de aproximativ 475 de ore, ținând cont de faptul că un roman de dimensiune medie conține aproximativ 90.000 de cuvinte, ceea ce înseamnă 189 de cuvinte pe oră.

13. Autorul operei "Stăpânul inelelor", J. R. R. Tolkien a scris întreaga trilogie cu doar două degete! J. R. R. Tolkien a spus că procesul de scriere a trilogiei a fost epuizant, având peste 1.200 de pagini, modul în care a învățat să tasteze (cu doar două degete) luându-i mai mult timp.

14. Prima carte care a fost scrisă cu ajutorul mașinii de scris se numește "Aventurile lui Tom Sawyer", scrisă de Mark Twain.

15. Cea mai scumpă carte din lume poartă numele de "Codex Leicester" si a fost scrisă de Leonardo Da Vinci. A fost achiziționată în anul 1994 de Bill Gates pentru 30,8 milioane de dolari. Dacă Bill Gates ar decide să vândă această carte astăzi, specialiștii spun că prețul ar fi dublu sau chiar triplu.

16. Există patru cărți legate în piele umană la Biblioteca Universității Harvard. Bibliopegia antropodermică poartă numele acestei practici din secolul al XVII - lea și constă în confecționarea de coperți din piele umană. Interesant este faptul că medicii obișnuiau să facă asta, existând de asemenea și mai multe cărți legate în pielea animalelor.

17. Top 3 cele mai citite cărți din lume sunt: ​​Biblia, Citate ale președintelui Mao Zedong și seria Harry Potter.Numărul total de cărți din seria Harry Potter, vândute în întreaga lume, depășește 500 de milioane, însemnând că există o carte Harry Potter pentru fiecare 17,5 oameni de pe pământ.

18. Prima carte tipărită la Oxford a fost un studiu despre Crezul Apostolilor. Pe prima pagină a cărții a fost scrisă greșit data, în loc de anul 1478 era trecut anul 1468.

19. Știai că frica de a rămâne fără material de citit se numește Abibliofobie?

20. Cea mai mică carte din lume se numește "Teeny Ted din Turnip Town" și face parte din Cartea Recordurilor. Cartea măsoară 100 micrometri pe 70 micrometri și are chiar și un număr ISBN: 978-1-894897-17-4.

21. Fostul președinte american Theodore Roosevelt obișnuia să citească o carte pe zi.

22. Unul din 5 adulți din întreaga lume nu poate citi sau scrie. Acest fapt este puțin trist deoarece, în Occident, învățământul este asigurat de stat.

23. Un studiu a descoperit că pentru o persoană care citește în mod regulat există de două ori și jumătate mai puține șanse de a fi diagnosticată cu Alzheimer. Acest fapt este uimitor și unul la care mulți oameni ar trebui să se gândească.

24. Există un cuvânt dedicat celor ce iubesc mirosul cărților vechi: bibliosmia. Destul de des, oamenii spun că preferă cărțile fizice, în detrimentul celor E-book, dar nu sunt capabili să ofere un motiv exact.

25. Când se publică o carte în Norvegia, guvernul cumpără 1,000 de exemplare, 1,500 dacă este o carte pentru copii, și le distribuie bibliotecilor din toată țara.

Curiozităţi despre cele mai renumite biblioteci din lumii

• Cea mai mare bibliotecă din lume este Biblioteca Congresului din Washington. Ea conţine aproximativ 75 de milioane de titluri diferite, inclusiv fotografii, înregistrări video şi audio.

• Dacă vom împărţi toate cărţile păstrate la Biblioteca Publică din Moscova la toţi angajaţii obţinem câte 29830 de exemplare de persoană.

• Cea mai misterioasă bibliotecă din lume rămâne şi până în prezent colecţia de documente şi cărţi a lui Ivan cel Groaznic. Istoricii presupun că ea a fost ascunsă sau mutată în alt loc de către însuşi împărat. Timp de mai multe secole oamenii de ştiinţă şi arheologii din din întreaga lume încearcă să găsească artefactul preţios. După una din versiuni biblioteca este ascunsă în pereţii Kremlinului.

• Cea mai mare bibliotecă a Lumii Antice păstrată până în zilele noastre este biblioteca regelui asirian Assurbanipal (sec. VII î. Hr.). Regele nu era doar un cititor înflăcărat, dar avea slăbiciune faţă de colecţionarea textelor. Chiar şi în timpul campaniilor militare şi a războaielor el captura întregi biblioteci. Cea mai mare parte de colecţie descoperită de arheologi conţine 25,000 de tăbliţe de lut cu texte cuneiforme

• Biblio-cleptomania nu este doar un cuvânt greu de pronunţat ci şi o boală reală care se caracterizează prin dragoste nemărginită faţă de cărţi şi dorinţa de a avea exemplarele din bibliotecă. Cel mai faimos reprezentant a acestei boli este Stephen Blumberg - a furat mai mult de 23000 de cărţi rare din 268 biblioteci din diferite părţi a lumii. Ca să adune colecţia sa, estimată la 20 milioane de dolari, aplica diverse tehnici, ba uneori ajungea în bibliotecă prin sistemele de ventilare.

• Abdul Kassem Ismael - Marele Vizir al Persiei (sec. X) se găsea permanent lângă biblioteca sa personală. Dacă mergea uneori biblioteca îl "urma". 117.000 de cărţi erau transportate pe 400 de cămile. Cărţile (împreună cu cămilele) erau aranjate în ordine alfabetică.

• În bibliotecile publice din Europa cărţile erau prinse cu lanţuri de raft. Lanţurile erau suficient de lungi ca cartea să fie luată de pe raft şi citită, dar nu permiteau să scoţi cartea din bibliotecă. Practica a continuat până în sec. XVIII, motivul fiind valoarea fiecărui exemplar.

• În una din bibliotecile oraşului finlandez Vantaa a fost returnată pe neobservate o carte, împrumutată cu peste 100 de ani în urmă. Nu s-a reuşit să se afle cine a adus cartea, dar după notiţele de pe partea interioară a coperţii, cartea a fost eliberată oficial la începutul sec. XX.

Despre cărți...

Realizarea unui top al celor mai bune cărți din toate timpurile poate fi o misiune dificilă dat fiind subiectivitatea actului lecturii. Fiecare cititor se raportează la o carte având în spate istoria sa personală - anumite experiențe de viață traduse într-un sistem propriu de gândire. Ce anume dă valoare unei cărți și cum am putea stabili care sunt cele mai bune cărți din toate timpurile? Unul dintre criterii este universalitatea mesajului transmis de autor. Din anumite motive  sunt cărți care, prin temele și narațiunea lor, transcend granițele geografice și cele ale timpului. Sute de milioane de oameni rezonează cu subiectele lor, iar acest lucru se observă cel mai clar din numărul de exemplare vândute. Cititorii sunt aceia care, până la urmă, se erijează în "jurații" care dau verdictul. Să realizăm împreună un tur virtual al universului descris de unele dintre cele mai apreciate cărți. Mai jos sunt 5 dintre cele mai vândute cărți din toate timpurile.

Numele lui J.K. Rowling este astăzi bine cunoscut în întreaga lume. De la cei mai mici cititori, la adulți sau cei trecuți de prima (și chiar a doua) tinerețe, toți știm că J.K. Rowling este creatoarea lui Harry Potter, cea mai bine vândută serie de cărți din istorie, prima scriitoare miliardară ajunsă în topul Forbes, printre bogații planetei, cavaler al Legiunii de Onoare, distincție primită de la președintele Nicolas Sarkozy și filantroapă atentă la nevoile semenilor.

Povestea lui J.K. Rowling nu a fost însă întotdeauna în nuanțe strălucitoare. A avut și tușe mai întunecate, episoade de singurătate, boală, pierderea celor dragi și sărăcie la limită. Cum a reușit J.K. Rowling să-și transforme viața și să ajungă de la asistat social la primul scriitor miliardar din lume putem descoperi cercetându-i viața, printre rândurile cărților sale.

Joanne Rowling, care semnează cu pseudonimele J. K. Rowling și Robert Galbraith, s-a născut la Yate, Gloucestershire, în Marea Britanie, pe 31 iulie 1965, fiică a unui inginer din industria aeronautică. Mama sa, de care scriitoarea a fost foarte apropiată, iubea cu pasiune cărțile. Însă, la numai 35 de ani, a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, boală care avea să-i aducă sfârșitul prematur.

J. K. Rowling a spus în nenumărate interviuri că nu a avut o copilărie fericită. A fost un copil destul de retras, care învăța conștiincios, deși nu strălucea, însă cu o curiozitate vie și dorința de a ști cât mai multe - din domeniile care o interesau, bineînțeles. De altfel, scriitoarea a mărturisit că personajul Hermione Granger este inspirat chiar de ea, așa cum își amintea că era în jurul vârstei de 12 ani. Boala mamei și situația din ce în ce mai tensionată cu tatăl ei (cu care nu a vorbit până la vârsta maturității) nu aveau cum să fie cadrul unei copilării de poveste. Deși scriitoarea nu a lămurit niciodată motivele pentru care relația cu tatăl ei a fost înghețată vreme de mai bine de două decenii, se pare că acesta a început o aventură cu o altă femeie, când mama scriitoarei își trăia ultimele clipe. J. K. Rowling și tatăl ei, față de care mai încercase apropieri timide, s-au împăcat când scriitoarea împlinise 47 de ani. Evenimente tensionate au mai fost între inginerul, acum pensionat și fiica sa. Spre exemplu, după ce mica afacere cu burgeri a acestuia a dat faliment, Peter Rowling a acuzat-o pe scriitoare că nu l-a ajutat cu bani. S-a descurcat însă și și-a plătit datoriile de 100.000 de lire cu banii obținuți din vânzarea unor volume rare "Harry Potter" - unele cu dedicație de la autoare, primite de Ziua tatălui.

În 1982, Rowling a luat examenele de admitere la Universitatea Oxford, însă nu a fost acceptată. A studiat limbile clasice și franceza la Universitatea din Exeter și ulterior a lucrat ca secretară pentru Amnesty International, în Londra și pentru Camera de Comerț din Manchester, unde se mutase cu iubitul ei.

"În 1990, am decis împreună cu iubitul meu să închiriem un apartament în Manchester. Într-o zi, am luat trenul singură spre Londra și deodată mi-a venit în minte ideea pentru Harry Potter. Nu aveam un pix la mine să-mi notez și mi-a fost rușine să împrumut unul. Dar până la urmă a fost bine, pentru că am avut patru ore la dispoziție să aprofundez toate ideile pentru carte" a spus J.K. Rowling pentru "Neewsweek". Niște idei în sensul propriu de miliarde, deși au trecut încă șapte ani și a fost refuzată de câteva edituri până când "Harry Potter și Piatra filozofală" ("Harry Potter and the Philosopher's Stone") a fost publicat, în 1997.

După ce citește un anunț în "The Guardian", Rowling pleacă în Portugalia, la Porto, să predea limba engleză. După un an și jumătate în acest oraș, cunoaște un jurnalist cu care împărțea pasiunea pentru Jane Austen. Se căsătorește cu el, dar relația nu rezistă. Se născuse între timp fiica ei, Jessica, dar acesta nu a fost un motiv pentru a rămâne alături de soțul care o abuza. Se mută în Scoția, lângă sora ei, pentru a avea cât de cât un sprijin, însă perioada e una dintre cele mai întunecate din viața scriitoarei. Divorțată, fără o slujbă, cu un copil mic și diagnosticată cu depresie, Rowling face o cerere pentru ajutor social: "Eram săracă atât cât poți să fii în Marea Britanie a zilelor noastre, fără a fi totuși fără adăpost" mărturisește scriitoarea. Dementorii, creaturile capabile să absoarbă sufletele, sunt inspirați de perioada când Rowling a suferit de depresie și se gândea chiar și la sinucidere. Însă trei capitole gata scrise din Harry Potter încă așteptau să primească o continuare. 2500 de lire a fost suma pe care Rowling a primit-o inițial de la editura Bloomsbury și o sumă cu un pic mai mare de la editorii de peste Ocean. Cartea s-a bucurat însă de un asemenea succes, încât continuările au fost publicate din an în an (cel puțin primele patru din serie): "Harry Potter și Camera Secretelor" (1998), "Harry Potter și prizonierul din Azkaban" (1999), "Harry Potter și Pocalul de Foc" (2000).

"Harry Potter și Ordinul Phoenix", cea mai lungă carte din serie, era publicată în Marea Britanie și Statele Unite în 2003. Celebritatea micului vrăjitor și a prietenilor săi devenise deja un fenomen la nivel mondial. "Harry Potter și Prințul Semipur" este publicată în 2005 și numai în primele 24 de ore sunt vândute 9 milioane de exemplare pe tot cuprinsul lumii. Ultima carte din serie, "Harry Potter și Talismanele Morții", stabilește un nou record - 11 milioane de exemplare vândute în doar 24 de ore.

Seria de filme inspirată de cărțile lui J.K. Rowling și produsă de Warner Bros a avut, de asemenea, un succes fulminant. Povestea cinematografică ai cărei protagoniști au fost Daniel Radcliffe, Rupert Grint și Emma Watson este în top 3 filme cu cele mai mari încasări din istorie. Nu au lipsit însă controversele legate de subiectul acestei serii de cărți. Din Bulgaria și Grecia, via Vatican și până în Emiratele Arabe Unite, povestea creată de scriitoarea britanică a fost incriminată ca purtând un mesaj satanist, promovând vrăjitoria. Cărțile au fost interzise în unele țări, iar dezbaterile religioase au fost foarte intense. J.K. Rowling a catalogat aceste acuze ca absurde: "Sub nicio formă n-am scris aceste cărți ca să încurajez copiii să se îndrepte spre vrăjitorie. Am întâlnit sute de copii și niciunul nu a venit la mine să-mi spună Doamna Rowling, sunt atât de fericit că am citit aceste cărți, pentru că acum vreau să devin vrăjitor!"

Au urmat piesa "Harry Potter și copilul blestemat", expoziții și parcuri tematice, iar școala Hogwarts a trecut granița ficțiunii și a devenit realitate. Harry Potter este deja o industrie.

Între timp, din 2013, J.K. Rowling a continuat să scrie și și-a încercat condeiul într-un nou gen - crime fiction - și tot sub pseudonim. "Chemarea cucului", "Viermele de mătase" sau "Cariera malefică" sunt romane polițiste pe care J.K. Rowling le-a publicat sub pseudonimul Robert Galbraith.

Scriitoarea britanică și-a continuat colaborarea cu Warner Bros, iar cu "Animale Fantastice și unde le poți găsi", J.K. Rowling își face debutul ca scenaristă. Prima parte a acestui film a fost lansată în urmă cu doi ani, iar cea de-a doua, "Animale Fantastice: Crimele lui Grindelwald", va putea fi vizionată în cinematografele din România începând cu 16 noiembrie anul acesta. Johnny Depp va juca rolul lui Gellert Grindelwald, ceea ce a stârnit noi controverse, pe fondul acțiunilor publice de incriminare a abuzului conjugal.

În mod cert, J.K. Rowling a devenit un model de succes. Bagheta magică a lui Harry Potter îi aduce scriitoarei un venit de 1.6 milioane pe zi. Cu toate acestea, J.K. Rowling a părăsit clubul exclusivist al miliardarilor lumii, datorită acțiunilor sale caritabile. "Când ți s-a dat mai mult decât ai nevoie, cred că ai responsabilitatea morală să faci lucruri înțelepte cu banii și să-i dăruiești în mod inteligent" spune scriitoarea.

J.K. Rowling nu a uitat că a fost săracă, așa încât bună parte a donațiilor ei se îndreaptă spre organizațiile care combat sărăcia. Nu a uitat nici de suferința mamei sale și a donat instituțiilor care alină suferința celor cu scleroză multiplă. Combaterea cancerului, a analfabetismului și susținerea copiilor defavorizați au fost vizate prin munca filantropică a scriitoarei.

Până la urmă, J.K. Rowling are dreptate: "Totul este posibil dacă ai suficient curaj". Iar viața sa demonstrează acest lucru cu prisosință.

Premiul Nobel pentru literatură din 2019, subiect de controversă. Află de ce!

După ce în 2018, în urma unui scandal de abuz sexual și de trafic de influență ce viza partenerul unuia dintre membrii Academiei Suedeze, premiul Nobel lua o pauză de un an, reorganizarea atât de așteptată a instituției avea loc cu o amploare fără precedent. Ceea ce făcea ca anunțarea Premiului Nobel 2019 să fie cu atât mai așteptată. Așa că joi, 10 octombrie, aveam să aflăm care erau laureații distincției pentru literatură, atât pentru anul 2019, dar și pentru 2018: scriitorul austriac Peter Handke pentru anul curent și autoarea poloneză Olga Tokarczuk. Premiul Nobel 2019 și cel pentru 2018 merg deci ambele în Europa Centrală, dar controversele sunt în floare și îți povestim mai jos de ce!

Peter Handke, unul dintre cei mai controversați laureați Nobel

Este deja natural ca fiecare alegere a Academiei să fie însoțită de controverse, totul culminând cu premierea interpretului și compozitorului Bob Dylan în 2016 pentru superbele și profundele sale versuri, ceea ce a iscat un val de revoltă din partea a numeroși scriitori și fani ai literaturii. După ce anul 2017 aducea cu sine o opțiune mult mai conservatoare, nefiind aproape nimeni care să judece omagierea autorului britanic de origine japoneză Kazuo Ishiguro ("Rămășițele zilei"), se pare că nu este cazul și pentru Premiul Nobel 2019. Controversele au explodat mai intens ca niciodată acum, vizându-l în principal pe Handke, datorită prieteniei controversate cu fostul lider sârb Slobodan Milošević și a viziunilor sale catalogate ca fiind naționaliste.

Omagiindu-l pe Peter Handke, Academia a subliniat "opera sa influentă, care, cu ingeniozitate lingvistică, a explorat periferia și specificul experienței umane". Născut în 1942 în sudul Austriei, scriitorul și-a petrecut copilăria în Berlinul decimat de război și s-a confruntat mai târziu cu suicidul mamei sale despre care a și scris în romanul A Sorrow Beyond Dreams. Handke a debutat cu The Hornets în 1965 și a îmbogățit lumea literară cu romane, eseuri și piese de teatru, dintre care cele mai semnificative titluri sunt Publikumsbeschimpfung (Offending the Audience), The Great Fall, The Moravian Night: A Story sau Short Letter, Long Farewell.

De-a lungul carierei sale, Handke a primit numeroase distincții literare, cele mai prestigioase fiind Georg Büchner Prize în 1973, International Ibsen Award în 2014 și Heinrich Heine Prize în Germania, ultimul fiind însă revocat tocmai datorită viziunilor sale politice controversate.

Ceea ce ne aduce la legătura lui Peter Handke cu spațiul fostei Iugoslavia, de care este legat prin naționalitatea bunicii sale din partea mamei. Fiind acuzat pentru critica adusă intervenției occidentale în războaiele iugoslave și pentru mușamalizarea genocidului asupra populației musulmane, Handke afirma într-un interviu din 2006 că Milosevic a fost mai degrabă "un bărbat tragic. Nu un erou, ci o ființă umană tragică. Sunt scriitor și nu judecător".

Este poziția pe care și-a asumat-o și Academia Suedeză în fața criticilor din partea a numeroase organizații ce contestă o asemenea alegere într-un context politic internațional dominat de aplecarea periculoasă spre naționalism și spre totalitarism. Astfel, Mats Malm, secretarul permanent al Academiei, sublinia că misiunea organizației sale este aceea de a aprecia talentul literar și estetic și nu de a cântări părerile politice.

Scriitori precum Jennifer Egan, Salman Rushdie și Hari Kunzru au contestat de asemenea alegerea Academiei Suedeze.

Olga Tokarczuk, aplaudată la scară largă

Academia Suedeză și-a spălat din păcate în fața celor care consideră că alegerile sale trebuie să reflecte mai mult decât talentul cu Premiul Nobel acordat pentru 2018. Adorată de fani, lăudată de critici, poeta, romanciera și activista politică Olga Tokarczuk îmbrățișează practic viziunea opusă față de Handke, criticând guvernul polonez de extremă dreapta și militând pentru europenizare, pentru toleranță și pentru libertate.

"Pentru imaginația sa narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă trecerea granițelor ca o formă de viață": așa sună cuvintele pe care Academia Suedeză le-a rostit pentru a-și argumenta alegerea. Într-adevăr, Olga Tokarczuk aducea în discuție concepte precum fluiditatea, mobilitatea, deschiderea granițelor ca simbol al civilizației cu multe înainte de mișcări precum Brexit sau politicile anti-imigrație ale guvernului american. În acest sens, trebuie să citești Flights, romanul cu care a și câștigat Man Booker Prize, fiind singurul scriitor polonez ce a beneficiat de această onoare.

Tokarczuk, mai cunoscută pe plan internațional decât Handke, a fost de asemenea recompensată cu Polish Publisher's Prize pentru romanul de debut "Călătoria oamenilor Cărții", și cu Nike Award, cel mai prestigios premiu din Polonia, de două ori, în 2008 pentru "Flights" și în 2015 pentru Księgi Jakubowe (The Books of Jacob). Absolventă de Psihologie și provenind dintr-o familie care iubește cărțile, laureata Premiului Nobel din 2018 este implicată politic, scrie cu energie și talent și este atât de influentă pe plan social încât a fost amenințată de numeroși membri ai puterii și protejată de editura sa cu bodyguarzi.

Felicitată pe Twitter și de actualul Ministru al Culturii din Polonia, Piotr Glinski, cel care anterior afirmase că a încercat, dar nu a reușit niciodată să îi termine vreo carte, Olga Tokarczuk este fără urmă de îndoială o voce europeană pe care nu ne mai săturăm să o ascultăm.

În mare, ambii omagiați cu Premiul Nobel 2019 și 2018 reflectă noua orientare, mult mai universalistă a Academiei Suedeze. Mult timp contestată pentru viziunea occidentală și eurocentristă, instituția vizează ca în următorii ani să pună accent pe diversitatea geografică și sexuală. Cum Tokarczuk este abia a cinsprezecea femeie laureată cu Premiul Nobel din 116 de câștigători, nu putem decât să aplaudăm eforturile Academiei. Subliniem și faptul că scriitorul nostru Mircea Cărtărescu a fost inclus printre favoriții acestui an la unele dintre cele mai importante premii acordate în literatură.

Cea mai bună carte a tuturor timpurilor

Cea mai bună carte a tuturor timpurilor: 3 titluri care pot candida la acest statut

"Cea mai bună carte a tuturor timpurilor" este un concept subiectiv și așa și trebuie să rămână. Fiecare cititor poate avea un candidat personal la acest titlu, fie că este vorba despre opera care l-a mișcat cel mai tare sau despre cea pe care o recitește mereu. Criticii literari, autorii înșiși și pasionații cuvântului scris au încercat ani de-a rândul să descopere acea carte unică, mai bună decât toate celelalte, iar azi îți vom spune titlurile care se regăsesc cel mai des pe lista persoanelor ce s-au înhămat la această misiune imposibilă! Există cea mai bună carte a tuturor timpurilor? Dacă da, este foarte probabil să fie reprezentată de unul dintre titlurile de mai jos!

Jurnalistul și academicianul american John Peder Zane a adunat câțiva dintre cei mai apreciați scriitori contemporani adresându-le întrebarea "care este cea mai bună carte a tuturor timpurilor" și răspunzând astfel provocării noastre. Nume precum Jonathan Franzen, Norman Miller sau Margaret Drabble și-au mărturisit favoritele, iar "Anna Karenina" s-a situat pe primul loc în top. Este părerea la care ajung și jurnaliștii de la Encyclopedia Britannica, care omagiază la rândul lor capodopera lui Tolstoi ca fiind cea mai strălucită operă scrisă vreodată. Lista numelor mari care nu se mai satură să laude "primul roman adevărat" al lui Tolstoi, după cum însuși rusul aprecia, îi mai cuprinde pe William Faulkner și pe Nabokov. Impresionantul roman publicat în 1878 descrie societatea rusească din secolul al XIX-lea prin intermediul contradicției dintre două relații de dragoste. Fermecătorea Anna, căsătorită cu insipidul Karenin, descoperă iubirea pătimașă în brațele ofițerului Vronsky și își părășește familia, scandalizând întreaga societate din Sankt Petersburg. De partea cealaltă, Konstantin Levin o cere în căsătorie pe frumoasa Kitty, respinsă de Vronsky în favoarea Annei, dar este refuzat. Cele două ipostaze ale iubirii, cea carnală și cea spirituală, îmbogățesc contextul romanului care descrie cu acuratețe societatea rusă, dar care discută și concepte profunde precum credința, viața de familie, trădarea, căsătoria, toate disecate sub lupa celei mai profunde analize psihologice din literatură. La aproape 150 de ani de la publicare, personajele din Anna Karenina încă ni se par mai reale decât mulți dintre contemporanii noștri, descrierile lui Tolstoi sunt pline de viață, iar peregrinările sale filosofice, mai actuale și mai importante decât oricând. Un regal al umanismului, al intimității literaturii, al marilor trăiri, putem spune despre "Anna Karenina" că este la fel de mare precum viața.

Atunci când vorbim despre cea mai bună carte a tuturor timpurilor, impactul pe care l-a avut asupra societății ce i-a cunoscut întâia publicare este major. Cu cât o operă este mai influentă, cu atât valoarea sa crește, suntem de părere. În acest sens, poate cel mai puternic contracandidat pe care îl are "Anna Karenina" la titlul de cartea cărților este "Să ucizi o pasăre cântătoare". Publicată în 1960, cartea devenea un clasic instantaneu și o propulsa pe autoarea Harper Lee, aflată la romanul de debut, pe firmamentul celor mai mari scriitori, garantându-i și un premiu Pulitzer. Chiar dacă Lee nu a mai scris de atunci, intimidată, conform legendei, de popularitatea imensă a cărții sale, To Kill a Mockingbird i-a asigurat nemurirea creatoarei sale. Deși, spre deosebire de Anna Karenina, critica nu a îmbrățișat cu la fel de mult aplomb "Să ucizi o pasăre cântătoare", cititorii se reîntorc la ea mereu. Astfel, într-un sondaj realizat în 2008 de retailer-ul online Play.com, al doilea titlu de pe lista noastră era votat drept cea mai bună carte a tuturor timpurilor, urmat de "Stăpânul inelelor" și de "Leul, vrăjitoarea și dulapul" (ca o observație, "Anna Karenina" se afla abia pe locul 23). Navigând printre teme grele precum rasismul din societatea americană a anilor 30, dar incluzând și motive precum pierderea inocenței, curajul și compasiunea ca instrumente ale salvării, familia și valorile sale, "Să ucizi o pasăre cântătoare" ne-a dăruit poate cel mai iubit erou din literatură, mai mult decât miticul Atticus Finch, avocatul care acceptă să apere un bărbat de culoare acuzat de viol. Decizia lui Harper Lee de a construi uluitoarea sa poveste sub aparența unei cărți pentru copii, cu întâmplările surprinse prin ochii lui Scout, fiica de 6 ani a lui Atticus, a contribuit și mai mult la puterea evocatoare pe care o are acest uluitor roman.

Până la urmă, cea mai importantă,  cea mai bună carte a tuturor timpurilor este a ta! Tu ce titlu ai alege?